Oameni vrednici de atentie

Imi plac umanii care nu sunt anosti. Fiintele acelea care-si conecteaza limba la creier inainte de a spune ceva. Care nu deschid gura doar pentru a-si aerisi creierul. Cei ce nu raspund la “ce faci?” cu un simplu “bine“. Indivizii carora le ceri sa iti recomande un film bun si nu iti zic “American Pie”, ci poate unul ca Dial M for Murder, bine ok, sa nu exageram, poate nu unul asa vechi, dar iti zice un film la fel de bun ca si Crash. Poate nu genul de pamantean care stie cine-i Kubrick, dar vrednic de interes, in compania caruia te simti extraordinar. Carora le acorzi atentie pentru ca sunt atat de interesanti incat nu iti spun ca apa fierbe la 100 de grade, ci iti impartasesc cate-un lucrusor deosebit pe care l-au descoperit, lucruri necunoscute de tine pana in momentul respectiv. Ceva ca Photo 51 sau de incidentul din trecatoarea Dyatlov. Tipi care nu isi incep povestile cu “Stiu pe unul care..“.Persoane care daca beau, isi pastreaza comportamentul cuviincios. Bipezi care nu te-ntreaba daca te-ai tuns cand tu ai parul vizibil mai scurt decat il ai de obicei. Sau te-ntreaba daca esti ok dupa ce, cu 2 momente in urma, era cat pe ce sa iti rupi gatul.
Suflete care-si cuceresc fricile, nu le ascund. Suflete care nu se prabusesc dupa un esec, ci persevereaza. Care fac glume istete. Care, cand te indeamna sa te uiti pe un site, nu ajunge sa ti se inveasca-n cap gandul “pe ce naiba am intrat?“. Oameni care au un oarecare farmec in tot ceea ce fac.

Imi plac, da-s foarte rari. De aia cand ii gasesc, ma atrag si mai mult.
O lume plina de ei: utopic lucru, dar interesant exercitiu de imaginatie!

Write a Reply or Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *